Auzim foarte des: „Vai, ce cuminte e a voastră. Al meu e foarte rău…” Dar eu nu cred în copii răi. Cred doar că mulți părinți nu au răbdare să înțeleagă nevoile copiilor lor.
Nu vă gândiți că la noi a fost sau este totul lapte și miere. Dar nici nu trebuie să fie așa. Învățăm din fiecare experiență, descoperim pe zi ce trece că planul nostru de a face doar ce simțim noi a fost cel mai potrivit și că sfaturile celor din jur au legătură cu viețile lor și stilul lor de trai. Că fiecare dintre noi își trăiește povestea bazată pe experiențele proprii și că doar așa putem ajunge la o relație frumoasă, dar mai ales sănătoasă, cu cei mici.
Nu există rețeta perfectă de parenting, așadar vă sugerez să încetați să o mai căutați. Totul se află în noi. Degeaba căutăm sfaturile celor din jur sau ajutorul lor. De fapt, răspunsurile și soluțiile sunt la noi! Nu trebuie să fii un mare înțelept ca să ajungi la această concluzie. Nu este nevoie să faci incantații sau să pierzi ore în șir la terapie. Părerea mea este că trebuie să ne ascultăm mai mult instinctul și să avem toată încrederea în noi.
Aveți grijă de copii și nu le tăiați aripile! Pentru că tot ce le dăm acum se va răsfrânge în comportamentul lor ca adulți, mai târziu!
Mai aud des și oameni care se plâng de lipsa timpului pentru ei, ca și cuplu, ca indivizi. Este o schimbare mare, așa este, însă normal ar fi să ne-o asumăm și să le dedicăm copiilor noștri o bucățică din timpul nostru. Să fim conștienți că nu mai suntem niște adolescenți liberi și că nu o să mai fugim la club oricând avem poftă.
Fiecare perioadă este trăită la momentul ei. Acum este timpul pentru ele, minunile venite din iubirea și dorința noastră de a fi părinți. Nu rezolvăm nimic dacă trăim deranjați și obosiți. Din contră. Nu le tăiați aripile doar pentru că așa au făcut ai voștri sau pentru că pur și simplu nu aveți răbdare. Pentru că tot ce le dăm acum se va răsfrânge în comportamentul lor ca adulți, mai târziu.
Acum depinde de noi cum ne vedem și ne dorim viitorul. Poate că nu e rău să ne gândim mai bine înainte să acționăm. Să ne lăsăm purtați de nebunia copilăriei și de viziunea micilor noștri artiști. Să facem jocurile pe care ei le găsesc minunate și amuzante, chiar dacă pentru noi sunt banale. Nu au nevoie de jucării scumpe, ci de momente cu noi. Să căutăm mereu variante în care să fie toată lumea happy, să fim creativi, să fim împreună!
De foarte multe ori ne-am băut cafeaua în timp ce Ingrid își făcea de lucru în chiuveta din bucătărie, deci toată lumea happy. You know what they say: „Părinți fericiți, copii și mai fericiți!” Fericirea chiar stă în lucruri și momente simple. Noi ținem uneori să o complicăm. Toată evoluția personală se îndreaptă către cei de acasă, către relația cu oamenii din jur și către job. Dar cel mai frumos evoluează relația cu cei mici, căci ei au toată nevoia de noi, în cea mai bună stare emoțională. Noi suntem universul lor, iar asta nu ne poate speria vreodată!
Dezactivați butonul de panică pentru că nu are ce să caute într-un cămin. Iubirea necondiționată pentru copii, răbdarea și dedicarea bat orice carte de parenting!
Este cea mai frumoasă responsabilitate pe care o avem! Rostul nostru ca indivizi, a celor ce se hotărăsc sa devină părinți. Pentru că, DA, nu toți oamenii simt să aducă pe lume omuleți, iar asta este perfect în regulă. Nimic nu TREBUIE, iar tot ce facem ar fi minunat să facem din suflet, total asumați! Dar odată luată decizia, vă rog să căutați butonul de iubire necondiționată (care negreșit este în fiecare din noi) și mergeți cu el pe program automat și definitiv!
Și încă ceva: dezactivați butonul de panică. Nu are ce să caute într-un cămin. Iubirea necondiționată, răbdarea și dedicarea bat orice carte de parenting și orice sfat de la mătuși sau soacre! Iubirea de părinte nu este scrisă în cărți. E doar în suflet, e în fiecare din noi!
Să îi lăsăm pe copii să descopere lumea prin ochii lor. Prin greșelile lor. Iar noi să fim acolo lângă ei. Mereu!
Noi creștem următoarea generație, iar eu știu că va fi una absolut magnifică! Voi știți că viitorul nostru este, de fapt, în mâinile noastre? Că noi îl controlăm? Că noi îi putem învăța pe micii exploratori cum stă treaba cu mediul, cu relațiile, educația și absolut orice detaliu în care azi poate nu prea excelăm? Dacă noi nu am reușit în nu știu ce cariere, nu văd de ce să le pasăm lor nereușitele noastre, când sănătos ar fi să îi încurajăm și să îi susținem pe ei în tot ce visează să devină, chiar începând din ziua zero.
Să îi lăsăm pe copii să descopere lumea prin ochii lor, prin greșelile lor, iar noi să fim acolo lângă ei, mereu. Să îi strângem cu tot sufletul în brațe, de câte ori au nevoie. Să îi ținem în brațe până când au nevoie!
La noi în casă singura „regulă”, cea care contează și pe care Ingrid a primit-o încă din prima secundă, este cea a respectului. Noi considerăm că prin respectul față de oameni, animale, natură și tot ce primim în fiecare zi, lumea noastră este, din start, un loc mai bun. Apoi recunoștința vine la pachet cu încrederea de sine, fericirea, iubirea, starea de bine și zâmbete cât cuprinde. Totul prinde contur și armonia se instalează acasă. Educația sănătoasă a unui copil se face cu blândețe și cu multă răbdare. Cu iubire. Așa că, dragilor, la iubire înainte și nu uitați să trăiți liberi!
Cu drag, Ana.
